Him.

Asa il priveste...il priveste si se ineaca in privirea lui. Il iubeste, insa cum? Cum a dat aceasta boala peste ea, atat de repede, atat de puternic?Chiar asa...fara boala aceasta, nu poate trai.Ii vine sa il stranga in brate, insa nu poate. Orgoliul nu o lasa. Desi stie...stie ca nu va gresi.Si stie. Stie ca nu e bine.Constientizeaza urmarile, tot ce se va inampla dupa...constientizeaza ca greseste. Dar ce sa faca? E atat de penibila. Oare chiar...chiar e adevarat? O mie de ganduri ii trec prin minte. Ganduri albe...ganduri negre...dar toate se amesteca, neintelegand nimic.Insa stie ca e mai mult decat o atractie.
Minte? Oare asa e? Dar nu...refuza sa se gandeasca la asta. Refuza sa nu il mai iubeasca, desi sie ca nu  vrea, stie ce va urma, si ii e frica.
Se gandeste. Se gandeste la ce va spune ea.Ii va surade ideea?Ce impresie isi va face?Gandurile o macina, o storc de toata pofta de viata. Acum parca e intr-un univers paralel...rupta. Si totusi...cand e cu el se simte atat de bine...uita de toate, se desprinde de toate grijile.Imbratisarea lui o ameteste...parca e drogata cu dragoste. Sa-i spuna...sa nu-i spuna...El nu stie.De fapt stie...stie ca il iubeste.Dar nu are habar de toate grijile ce ea si le face.Insa ce va spune?

Dar ce sa faca?Nu stie...Il iubeste. Asta e tot ce stie.