"River flows in you".

E o melodie speciala.O melodie ce o ascult mereu, cand am orice fel de stare spirituala. Ma linisteste, ma calmeaza, ma inveseleste, imi da putere, imi ofera dragoste cand sunt singura.E magnifica! :x

Ceva nou.

Cateva cuvinte am sa mai scriu...
Sentimente noi.:) Sentimente ce se accentueaza in fiecare zi.

Mi-e dor!

Pur si simplu...mi-e dor de tine. Mi-e dor de noi!:)
Dorul nu are unitate de masura. Dar totusi...simt ca e mare.Cand ti-e dor, traiesti in amintiri.Dorul ma necajeste  de fiecare data cand incerc sa-mi amintesc privirea, vocea, zambetul tau.Dorul acesta e atat de adinc incat mi-e dor pana si de minciunile pe care mi le ziceai. Mi-e dor de orele pe care le petreceam povestind si glumind.Mi-e dor de atunci cand te enervai. Mi-e dor...si imi pare rau ca nu mai am pe cineva care sa ma conduca acasa.:)) Mi-e dor de rasul tau. Mi-e dor de tricoul verde.8->Mi-e dor de banca rupta din parc.Mi-e dor de duminicile de vara petrecute impreuna.Mi-e dor de Redd`s.Mi-e dor de bicicleta.Mi-e dor de canicula. Mi-e dor de pisica  ta. Mi-e dor de harbuz.Mi-e dor de medalion.Mi-e dor de apa.Mi-e dor de inghetata pe care mi-o cumparai. Mi-e dor de atat de multe...
Mi-e dor de acea prietenie adevarata...de acea prietenie mult mai mare decat o simpla prietenie.Mi-e dor... si nu imi vine sa cred ca mi-e dor dupa atata timp.

Prea mult.

Asa suntem noi. Suntem obisnuiti cu "prea mult". La 14 ani deja e prea mult, deja ne plictisim, deja ne-am saturat de tot.
Practic m-am saturat de toate barfele. Prea multi prieteni falsi...cu adevarat falsi. Credeti ca nu stiu?Credeti ca sunt atat de naiva si nu stiu ca ma barfiti? Lasati-ma in pace! Bine...Stiu si asta. Stiu...vreti sa ma distrugeti psihic.Nu conteaza...
Problema voastra?Va mananca invidia!
Problema mea?Vreau sa fiu lasata in pace!
Ce imi place la voi?Imi faceti reclama gratis.Ma faceti sa ma simt importanta in acelasi timp.
Zilele astea au fost fantastice! Mi-am descoperit toti falsii prieteni. Ce tare! Nu? Faza e ca doare. doare prea tare. si...
Am cazut. Am cazut intr-o depresie.Din nou. Sunt o fire depresiva.Acum mi-e frica...mi-e frica de mine si de ce voi fi in stare sa fac.

Eu sunt.

Eu sunt...eu sunt cea care scrie acum, aici. Eu sunt persoana care se trezeste in fiecare dimineata si isi zice"Oare cum va fi azi?". Eu sunt persoana care se ataseaza prea mult de o persoana. Eu sunt cea care plange mereu cand e tradata. Eu sunt persoana neinteleasa, persoana care e atat de stangace, atat de complicata, aseamenea unei picturi de a lui Picasso.Eu sunt fata timida.Eu sunt cea care ar vrea sa isi stearga trecutul cu un burete...atat de simplu, si sa il modifice.Eu sunt cea care crede ca viata se va sfarsi intr-o zi. Eu sunt cea care nu si-ar dori nemurirea, desi iubeste viata. Eu sunt cea care dintr-un lucru mic, face unul imens.Eu sunt fata caruia ii place sa traiasca in umbra ziua, si noaptea in lumina reflectoarelor.Eu sunt cea care zambete desi inima ii plange. Eu sunt cea care ii critica mereu pe altii, desi ea ar trebui sa fie criticata. Eu sunt cea care isi doreste perfectiunea, desi nu e nici macar pe aproape.Eu sunt cea care isi doreste inapoi unele momente.Eu sunt fitzoasa, aroganta, geloasa,invidioasa si uneori rautacioasa.Eu sunt cea care tine toate astea in sufletul ei, si nu zice nimic, nimanui.Eu sunt cea care uraste sa se bage cineva in viata ei.Eu sunt cea care va vrea sa calatoreasca.Eu sunt tipa care nu crede in toate prostiile.Eu sunt cea care nu crede in apocalipsa din 2012.Eu sunt fata care isi cauta mereu dragostea si gaseste numai trupuri fara suflete, si fara sentimente.Eu sunt cea care s-ar da batuta, insa nu poate.Eu sunt fata care e mai mereu calma, insa in sinea ei e mereu ingrijorata.Eu sunt cea ce stie tot ce se vorbeste de ea, insa nu zice nimic deoarece ii e mila sa nu le strice distractia falsilor  prieteni.Eu sunt cea care crede in toate fenomenele ciudate.:))Eu sunt fata care o da mereu in bara.Eu sunt cea care ar putea fi altfel, dar nu vrea.Eu sunt cea care incearca mereu sa invinga. Eu sunt persoana care nu accepta schimbari atat de usor.Eu sunt cea care iubeste.Eu sunt cea ce iubeste extravaganta.Eu sunt fata care vrea sa fie mereu prietenoasa.Eu sunt cea care te ajuta mereu, si caruia nu-i zici multumesc.:-< Eu sunt cea ce adora stilul vintage.Eu sunt cea care ar vrea sa uite tot, insa nu poate! Eu sunt cea care are preferinte ciudate.Eu sunt cea care s-a pierdut in propria lume.Eu sunt copilul rebel, dar in acelasi timp cuminte. Eu sunt mereu pe ganduri, mereu imi incalcesc mii de intrebari prin minte, incercand sa gasesc mii de raspunsuri.Eu sunt in zodia fecioara.Eu sunt mereu nemultumita de mine. Eu sunt persoana aceea copilaroasa, careia ii duci dorul.Eu sunt cea dintai si cea din urma prietena a ta.Eu sunt nebuna care isi scrie durerile din sufletul ei.Eu sunt tipa care pare aroganta.Eu sunt cea care isi doreste mereu singuratate.Eu sunt persoana care se face usor placuta sau neplacuta.Eu sunt un soare apus in lunga noapte.Eu mereu am sperante.Eu sunt cea care si-a pierdut lacrimi pe tastatura.Eu sunt pentru unii doar amintire, pentru unii sunt prezentul, iar pentru altii viitorul.Insa pentru mine eu sunt toate acestea! Eu sunt EU!Si nu mi-e teama sa spun asta.

Eu sunt...tu esti

Eu si tu! Dar de data aceasta numai eu si tu! Nu noi.
E ciudat ca o spun aici, dar asta simt...simt ca nu va mai exista un "noi" niciodata. Dar nu o spun cu tristete sau cu parere de rau, o spun cu bucurie...bucuria ca am trecut peste.Poate intrebati de ce? Pai pentru ca m-am saturat sa astept!M-am saturat sa-ti fac jocul malefic mereu. Da, a fost frumos cat a fost, dar asta e...a fost doar.  Ai fost prima mea iubire adevarata, prima mea dezamagire...primul meu esec.Desigur, asta a fost din cauza fitzelor mele.In primele zi ma intrebam "De ce?" si in incercarea de a gasi raspunsul am dat peste si mai multe intrebari.Apoi am incercat sa modelez trecutul, am incercat sa ne impacam, dar te-am gasit rece, am esuat si de data aceasta.Mi-am zis "E ok...".Apoi am incercat sa te urasc, sa trec peste, mi-am facut noi relatii, dar ajungeam mereu in fata PC-ului si aveam tendinta de a-ti scrie mesaje, de a vorbi pe mess, insa o voce din interiorul meu spunea "NU!". Insa nimic nu a mers, tu erai implantat in mintea mea si nu te puteam scoate, am revenit la viata mea normala.Totul era frumos, insa nu puteam uita de tine. asa ca am incercat pentru a doua oara. De data aceasta am intalnit o persoana mult mai rece, de nerecunoscut.Desigur...inima imi era franta, desi orgoliul nu ma lasa sa afisez asta. Insa, m-am obisnuit cu ideea in cateva zile. E ciudat. Probabil mi-am consumat toata tristetea in acea seara cand m-ai refuzat pentru a doua oara. Dar acum am trecut peste...cred. :-??. M-am obisnuit cu ideea de eu singura si tu...oare singur?Oricum...degeaba ma amagesc, insa cred ca daca printr-o minune ai vrea sa ne impacam n-as putea zice nu...chiar daca n-as zice-o chiar atunci.:)) Dar nu, oficial am trecut peste! Desi o sa-mi fie dor de "noi", si poate va dura ceva pana ce te voi uita complet...pot trece mai departe, pot iubi mai departe.:)

"Răbdarea înseamnă suferinţă de sine." Mahatma Gandhi 

Just a dream

De ceva timp ascult in continuu aceasta melodie.Pur si simplu nu mi-o pot scoate din cap! O ador! Chiar daca nu e chiar genul meu.Melodia o am de la Roxana.

Sentimente

Sentiment...? Ce ar putea insemna acest cuvant? Are mai multe intelesuri, insa eu vreau sa-l descriu un anumit sentiment, cel mai intens si cel mai profund...care e frumos, dar e greu. Sentimentul de iubire...dragoste.

Dragostea e boala fara de care nu poti sa traiesti!

Iubirea este atunci cand traiesti prin celalalt, si el prin tine...

Adaug  acum cuvintele lui Lucian Blaga: "Tot ce conteaza in viata in mod deplin si dureros este iubirea."

IUBIREA...este doar IUBIRE...nu are definitii decat insasi IUBIREA!Dar daca ar fi sa ii dau o definitie, i-as da una:...tu si eu!noi!
Cred ca iubirea nu poate fi explicata ci doar demonstrata. Iubirea e ca vantul,spunea cineva, nu il vezi ,dar il simti.Iubirea e ca Dumnezeu ,nu il vezi ,dar stii ca este acolo.Nu iubesti o persoana pentru ca e intr-un fel sau altul, o iubesti pentru ca o iubesti...si atat! 

"Nu-i frumos ce-i frumos, e frumos ce-ti place." 

Iubirea este acea amintire placuta, de care iti amintesti toata viata.

Iubirea e cel mai minunat cadou de o valoare nepretuita ce Dumnezeu l-a daruit oamenilor... iubirea adevarata nu moare...

Dar nu trebuie sa definim iubirea...ea trebuie traita, simtita...

Oh...as putea scrie atatea...dar voi trece direct la subiect:

TE  IUBESC! 

 Te iubesc...dar cum iti pot spune?Cum sa-ti zic ce simt pentru tine? Cand tu te gandesti la alta?...dar totusi, de ce ma suni? de ce ma amagesti? de ce ma faci sa sper? de ce le spui prietenilor tai ca suntem impreuna? de ce...? E un joc malefic de-al tau?

Cand iti pui avatar cu...am s-o numesc "x".ma doare!Dar ce ma doare?Sufletul...Si totusi, sufletul nu e un organ, cu e o componenta a organismului uman, dar totusi doare!

Ai uitat? Ai uitat vara trecuta? Cand eram doar noi!...noi...

Nu exista "eu", sau "tu"...eram "noi". Imi amintesc cand m-ai intrebat prima oara "Ce faci iubire?"...pe un ton si o voce... pe care numai eu sa o aud.

Acum...mai are rost sa continui? Cand eu te iubesc din prima clipa cand te-am vazut. Chiar daca nu prea vorbim...chiar daca nu te-am vazut de mult...eu iti pastrez imaginea si vocea in inima si in mintea mea.

Cat de penibila sunt! Cat de aiurita par unora! Dar asa e cand iubesti! Trebuie sa te umilesti putin.As putea scrie o groaza despre ce simt eu pentru tine...dar ma rezum la atat, poate voi mai scrie ceva de genul in viitorul foarte apropiat.

Stiu ca nu imi vei vedea blogul, si mai ales aceasta postare.Dar, daca o minune face sa citesti ce am scris...te iubesc!

 

"Iubirea este cea mai mare forţă a omenirii şi totuşi este cea mai modestă pe care ne-am putea-o închipui." Mahatma Gandhi

Zeppelinul Hindenburg

Cu siguranta stiti de dezastrul zeppelinului nazist Hindenburg. Eu am auzit prima oara de aceasta intr-un documentar de pe National Geographic, apoi in ora de fizica, la scoala.
Dirijabilul purtand numele fostului lider german Paul von Hindenburg, a plecat in seara zilei de 3 mai 1937 din Frankfurt spre Statele Unite, in prima dintre cele zece calatorii transatlantice programate sa se desfasoare in urmatoarele luni.Cu exceptia unor vanturi puternice, care au incetinit traversarea Atlanticului, zborul a fost lipsit de evenimente. Aeronava avea la bord 35 de pasageri (desi putea gazdui 70) si 61 membri ai echipajului, insa pentru zborul de intoarcere toate locurile fusesera ocupate, de catre americani bogati care doreau sa fie prezenti la ceremoniile de incoronare a regelui George VI, de la Londra.
Zeppelinul se afla deja cu 8 ore intarziere fata de program atunci cand a trecut deasupra orasului Boston., in dimineata de 6 mai.. Datorita furtunilor produse in acea dimineata, aterizarea finala la  Lakehurst (punctul final de al voiajului) a fost amanata.Capitanul Max Pruss a ordonat ca nava sa se indrepte spre New Jersey, insa,  pe la ora 18:22 a primit permisiunea de a se indrepta din nou spre Lakehurst. Aici,  la incercarea de aterizare, pa la ora 19:00, s-a produs tragedia, la 90 m. de sol.

Pe mine m-a impresionat aceasta tragedie, mai ales cand am vazut si filmuletul.

Draga "prietena"

Postarea aceasta se aseamănă mai bine cu un mesaj...un mesaj pentru nişte "prieteni" (dacă le pot zice asa), sau mai bine "o prietenă". Deci vreau sa zic ca nu m-am luat după nimeni. Nu am copiat pe nimeni si nici nu am sa copiez pe cineva. Sigur o persoana care-mi va citi blogul va zice "Vai...asta s-a luat după mine. Încă o "fake"!". Dragă, nu m-am luat după nimeni. Am blogul acesta din octombrie...doar ca n-am mai scris pe el, din cauza lipsei de timp. Dacă nu mă crezi, poţi citi prima mea postare, care e pe data de 18 octombrie 2010.  :)

Insula papusilor

Asa-i ca atunci cand  cititi acest nume, gandul va zboara la copilasi, jucarii, bomboane, culori vesele, etc.? Ei bine, in ciuda acestui fapt, Insula papusilor este un loc infiorator.
In Mexic, printre canalele stravechi din capitala, se afla o insulita despre care localnicii spun ca este bantuita de mii de papusi de plastic pentru copii.
Localnicii spun ca papusile sunt pline cu energia paranormala a unei fetite ce s-a inecat intr-un canal si ca noaptea, acestea se misca si se aud soapte.
Don Julian Santana a renuntat la viata sa de pana atunci, la familie, la prieteni,pentru a locui pe aceasta insula, si pentru a se dedica timp de 50 de ani Insulei Papusilor.Se crede ca a facut acest lucru pentru ai multumi spiritului unei fetite ce s-a inecat in canalul din spatele casei sale, si care se crede ca-l vizita pe proprietarul insulei.
Totul a inceput cand, in 2001, acesta a murit inecat in acelasi canal in care a murit si fetita. Inainte de ziua mortii, proprietarul ii tot spunea nepotului sau ca auzea voci care il chemau in apa. Intr-o zi, nepotul sau l-a gasit mort in apa, inecat. Se spune ca papusile sunt cele ce l-au inecat. Mai ales ca pe cadavru nu au fost gasit urme de violenta sau forta. Si nepotul marturisea ca aude soapte pe insula, si a vazut cum o papusa si-a miscat capul si a clipit la el.
O echipa a fost sa cerceteza cazul in 2009, dar localnicii nu i-au lasat sa intre pe insula pana echipa nu a adus o papusa drept omagiu. Localnicii ce au dus echipa cu barca pe insula, nu au vrut nici in ruptul capului sa stea cu ei, nici nu au calcat pe insula, i-au lasat si au plecat. Noaptea s-a lasat si au inceput sa auda sunete ciudate, soapte si pasi. Au pus papusa adusa omagiu si niste bomboane si lumanari langa apa. Imediat cum au pus papusa jos, apa s-a miscat. Valuri mici au continuat sa se produca.
Insula e mica si impanzita cu papusi, in mijlocul insulei aflandu-se o cabana inconjurata de papusi. Detectoarele electro-magnetice, nu au inregistrat nimic neobisnuit pana la cabana, unde indreptate spre papusi au luat-o razna pentru 5 minute. Cei care stateau langa lac, auzeau sunete tot mai puternice, vantul batand tot mai tare. Usa unei alte case din jur s-a deshis brusc, inautru nefiind altceva decat niste mese, scaune si papusi.
In continuare au avut parte de surprize, una dintre papusi deschizandu-si ochiul. Papusa dinspre care venea energia cea mai mare.
Intrati in cabana, au stat cu randul mai mult timp, incercand si o sedinta de spiritism. In cabana, temperatura se schimba repede de la cald la rece, si se tot auzeau sunete zgomote ciudate si dinauntru si dinafara. Se auzeau pasi pe acoperis. Unora dintre membri echipei li s-a facut rau. Umbre ciudate s-au vazut pt un moment la geam, iar sforile se miscau in cabana. Sunete si umbre au continuat sa apara in casa. Punand intrebari genul “este ceva aici de care sa ne temem ?”, doua papusi au cazut de pe tavan pe cel ce a intrebat.
Au decis sa incheie atunci totul, iar cand au fost sa verifice papusa cu bomboanele si lumanarile, au constatat ca din 5 bomboane, mai erau doar 4. Intorsi in America, au constatat ca pe mai multe inregistrari se poate auzi cum o voce spune “leave”. Iar dupa cel pe care au nimerit papusile a iesit din casa, se poate auzi clar cum usa din spate era fortata.

Ce ziceti? O fi adevarata povestea?:)) Astea-s mai tari decat Chucky.:))

Vreau sa fiu la moda!

Moda.Un cuvant ce ne duce cu gandul la magazine, haine noi, bani cheltuiti,timp pierdut prin mall...si ne intrebam de ce nu putem purta ce vrem, si ce ne place. Aceastsa conceptie este gresita. In primul rand, daca vreti sa fiti la moda, nu trebuie neaparat sa va cumparati haine noi, ci pur si simplu sa le modificati pe cele vechi, sau sa le combinati in alt mod.De exemplu, pentru fete: blugii skinny negri si jacheta scurta din jeans neagra pe care o porti cu o pereche de skateri, acum o poti combina cu o pereche de pantofi cu platforma si cu o bluza din dantela, iar daca mai adaugi un colier dragut vei fi foarte la moda! Sigur ai prin dulap haine de culori indraznete (galben, portocaliu, mov, verde), pe care nu vrei sa le poti, ca ti-e jena...ei bine, in anul acesta sunt foarte la moda. Ceea ce parea inainte indraznet, acum e foarte la moda. Acum...pantofii cu toc extem de subtire sunt out...pentru unii. Eu ii iubesc prea mult si n-am sa renunt la ei niciodata.:)). Geaca neagra, tip biker...nici ea nu mai e la moda, insa eu, nu pot renunta la ea, deoarece consider ca ma face foarte feminina, combinata cu o pereche de pantofi cu toc inalt. Eu una n-as putea sa urmez moda in totalitate (in primul rand nu ma pot desparti de bocancii mei si de adidasi), dar...de ce sa ne batem capul cu asta? De ce sa copiezi toate vedetele, care uneori se imbraca fara gust, cand poti fi  original/a?Daca ai imaginatia bogata, poti fi chiar tu sursa de inspiratie pentru altii. Poti da startul unei noi tendinte.  Toti avem gusturi diferite. Ceea ce unora li se pare extrem de cool, altora le se pare penibil si de prost gust. Niciodata nu vei reusi sa ii multumesti pe toti.De exemplu hainele din imaginea alaturata mi se par oribile, si sunt la moda. Asta inseamna ca daca nu le voi purta toata lumea ma va barfi ca nu sunt cool? Mereu va aparea cate ceva nou. Asa ca sfatul meu, este sa porti ce iti place si sa fi original! ;)