Dark dreams

Stau. Stau in pat, cu privirea atintita pe tavan. Televizorul e pornit.
Privesc in continuare. E ora 23:59. Luminile televizorului se rasfrang pe tavan.Mi-e somn...dintr-o data, un punctulet mic si negru apare in raza mea vizuala, unde ma uitam eu de atatea minute. Si se tot mareste...
Adorm. Sau ma trezesc? Cert e ca acum nu mai sunt in pat...nu in patul meu, ci in unul de spital.Se aud lanturi zdranganind.Sunt de la patul meu...un pat groaznic de murdar.In jur sunt numai pereti goi, invechiti. Se aud tipete, tipete infioratoare. Ma uit pe tavan. Pata neagra e acum rosie, e acum sange, si se mareste. Sangele picura.Imi stropeste fata.Ceva rece imi stange ambele incheieturi.In camera se raceste.Nu mai am aer.
Ma trezesc.Sunt in camera mea. Televizorul e pornit. Ma uit pe tavan. Pata neagra nu a disparut, e mai mare.De ce? Ce cauti tu acolo? Intorc capul. Vad pe cineva langa mine. Dar cine e? Nu stiu..e tot in negru.Ma uit pe tavan: pata de sange. Sunt pe patul de fier...patul de spital. Sunt legata cu lanturi la incheieturi.De data asta ma doare.Mi-e frica. Lanturile ma strang puternic.E groaznic de frig. Respiratia mea scoate aburi.Sunt imbracata doar in camasa mea de noapte, subtire si alba, insa acum e toata numai sange. Simt ca ceva ma taie. Ma taie pe tot corpul. E omul in negru. Tip, urlu, ma zbat.
Ma trezesc, in camera mea. Aceeasi poveste:televizor pornit, pata neagra care e si mai mare...oare visez? Nu, sunt toata numai sange.Somnul ma rapeste. Ma trezesc. Aceeasi poveste: pat de fier, lanturi,extrem de frig in camera, omul in negru. Doar ca e ceva in plus. In fata mea se afla televizorul, care e deschis.Ma uit la el. Oameni. Oameni ce vorbesc, vorbesc si plang. Sunt toti in negru. Omul meu in negru sta pe un scaun langa televizor si ma priveste.Din senin lanturile incep sa se stanga foarte tare. Eu ma zbat, trag de ele, tip! Ma doare cumplit.Omul in negru...omul in negru era defapt o fiinta stranie, inumana, ce ma tortura!
Din nou ma trezesc.Inca simt acea durere cumplita. De data aceasta, ma uit la televizor. Aceeasi oameni.Oameni in negru.Incerc sa ma controlez. Imi dau seama ca nu e doar un vis.Dar ce e? Stiu ca pe noptiera de langa pat e o cruce, iar in sertar e Biblia.Intind mana. Ceva ma zgarie ingrozitor de tare, insa reusesc sa iau crucea. Sangele curge siroaie. Dintr-o data parca m-am trezit. Ridic crucea spre acea pata. Un tipat infiorator se aude. E clar. Acea pata nu e doar o simpla pata. Ea tipa!
Deschid sertarul, iau Biblia.. Ridic si Biblia. Din nou, un tipat sfasietor, mult mai ingrozitor rasuna in camera.Televizorului i se opreste transmisia. Acum sunt doar asa zisii "purici". De urgenta, ma ridic si plec. Alerg pe scari, unde se aud numai sinistre soapte ale spiritelor. Era clar ca e ceva necurat la mijloc.Ies afara si, cu crucea si Biblia in mana, imbracata cu camasa mea de noapte patata cu sange, privesc spre fereastra camerei mele. Se vede lumina televizorului, insa dintr-o data se opreste.Jaluzelele se trag brusc. Se aude un tipat, apoi izbucneste un foc.Tot apartamentul arde.Inchid ochii. Incep sa tip!
Deschid ochii. Sunt in pat.Televizorul e deschis.Sunt toata taiata si lovita. Pata neagra nu mai e. Fereastra e deschisa larg. Vantul se napusteste in locuinta.Ma ridic sa il inchid. Ajung la geam si ma uit pe fereastra. Jos, pe aleea intunecata era un domn in negru.Acel om in negru! Sangele imi inghetase pe loc. M-a privit cateva minute, apoi s-a intors si a plecat, disparand misterios in intuneric.

Decalogul tăcerii

1. Taci, daca nu ai de spus ceva valoros!

2. Taci, atunci cand ai vorbit destul!

3. Taci, pana cand iti vine randul sa vorbesti!

4. Taci, atunci cand esti provocat!

5. Taci, cand esti nervos si iritabil!

6. Taci, cand intri in biserica, pentru ca Dumnezeu sa-ti poata vorbi!

7. Taci, cand pleci de la biserica, pentru ca Duhul Sfant sa poata imprima in mintea ta lucrurile pe care le-ai auzit!

8. Taci, cand esti ispitit sa barfesti!

9. Taci, cand esti ispitit sa critici!

10. Taci, cat sa ai timp sa gandesti inainte de a vorbi!

De multe ori, uit sa tac, sau nu pot sa tac, sau vorbesc aiurea, fara sa gandesc.Uneori am avut momente cand a trebuit sa vorbesc si nu am făcut-o.Cateodata spun prostii, si nu-l las pe celalalt sa-si termine fraza. Uneori vorbesc prea tarziu, uneori vorbesc prea repede...sau barfeca fara ca macar sa-mi dau seama.

Sunt momente, si zile, de genul "Azi nu!", in care ma scald in tacere si ma imbat cu ea, in care imi doresc nespus de mult sa tac! Cand tac, ma simt mai sigura pe mine, ma simt de parca as fi eu, in lumea mea. Stiu ca nimeni nu ma va trada, sau barfi, pentru ca tac!...si rabd.Tacerea imi da cele mai bune sfaturi, ma ajuta cel mai mult...ma ajuta sa meditez la ceea ce ma inconjoara, si la ceea ce ma stapaneste. In ultima vreme am ales sa tac.Am ales sa nu mai spun prostii si aiureli. Insa, vorbesc. Vorbesc si spun ceea ce e de spus. Vorbesc ceea ce e corect.Tacerea e ca si un dialog cu propria persoana, cu noi insine.Eu, am ales sa dialoghez mai mult cu...mine.Am ales sa tac, dar sa spun ceea ce este corect.

"Tăcerea este prietenul adevărat care nu te trădează niciodată."

Confucius

Totul a fost doar un vis...

Acum doua saptamani, nu stiu cum, dar am visat tot filmul "Titanic":)), eu fiind, bineinteles, in visul meu, Rose, adica personajul lui Kate Winslet, iar Jack (personajul lui Di`Caprio din film), era un tanar chipes, pe care l-am mai intalnit odata intr-un vis (din cate imi amintesc). Era prea frumos. Sentimentele erau prea reale. Parca simteam cum ma ia de mana, ii auzeam vocea atat de clara, priveam in larg, eram fericiti.Dar, bineinteles, nu putea lipsi si partea cand vasul se scufunda.Ceea de e foarte ciudat,e ca nu m-am gandit la Titanic sau n-am mai ascultat piesa lui Celine Dion de ceve timp.Totul s-a intamplat aproape exact ca in film.Parca am trait acele momente.Era mult prea real pentru un vis. Cred ca asta se intampla daca pui prea mult suflet la vizionarea unui film.:))
Cand a sunat ceasul, am realizat ca totul a fost doar un vis.Nu mai stiam ce sa fac...vroiam inapoi...incercam sa dorm din nou.:))
Oricum ar fi, "Titanic" este si va ramane filmul meu preferat, la fel si melodia "My heart will go on", de Celine Dion.