No regrets

Si asa ai fost un fraier.Un mare fraier!

Mereu vor exista fete de genul asta.Si tu trebuia sa fi neaparat cu una dintre ele.Fara sa-ti dai seama ce faci cu adevarat, pe cine dai de-o parte.Imi pare rau. Sincer! Mi-a parut rau cand am auzit. Desi nu inteleg ce a fost in capul tau...te inteleg. Insa nu-mi dau seama de ce nu ai reparat greseala, daca si acum regreti.Nu mai conteaza...eu am suferit destul.:)
 Iti multumesc oricum pentru clipele frumoase, pentru ca m-ai facut sa zambesc, pentru tot ce a fost intre noi, si pentru amintirile placute, sau neplacute.
Odata cu despartirea se naste amintirea. (Salvador Dali)

Him.

Asa il priveste...il priveste si se ineaca in privirea lui. Il iubeste, insa cum? Cum a dat aceasta boala peste ea, atat de repede, atat de puternic?Chiar asa...fara boala aceasta, nu poate trai.Ii vine sa il stranga in brate, insa nu poate. Orgoliul nu o lasa. Desi stie...stie ca nu va gresi.Si stie. Stie ca nu e bine.Constientizeaza urmarile, tot ce se va inampla dupa...constientizeaza ca greseste. Dar ce sa faca? E atat de penibila. Oare chiar...chiar e adevarat? O mie de ganduri ii trec prin minte. Ganduri albe...ganduri negre...dar toate se amesteca, neintelegand nimic.Insa stie ca e mai mult decat o atractie.
Minte? Oare asa e? Dar nu...refuza sa se gandeasca la asta. Refuza sa nu il mai iubeasca, desi sie ca nu  vrea, stie ce va urma, si ii e frica.
Se gandeste. Se gandeste la ce va spune ea.Ii va surade ideea?Ce impresie isi va face?Gandurile o macina, o storc de toata pofta de viata. Acum parca e intr-un univers paralel...rupta. Si totusi...cand e cu el se simte atat de bine...uita de toate, se desprinde de toate grijile.Imbratisarea lui o ameteste...parca e drogata cu dragoste. Sa-i spuna...sa nu-i spuna...El nu stie.De fapt stie...stie ca il iubeste.Dar nu are habar de toate grijile ce ea si le face.Insa ce va spune?

Dar ce sa faca?Nu stie...Il iubeste. Asta e tot ce stie.

Monolog interior

Monolog interior, aici ar trebui sa vorbesc doar eu cu mine. Eu cea buna, cu eu cea rea. Vorbesc oarecum cu mine, ma ascult, imi spun ce ma doare si, cu grija, imi dau sfaturi.
Suna ciudat, suna bizar, sa stai sa vorbesti cu tine despre toate ce-ti trec prin cap.
Daca ar fi acum sa imi spun tot ce ma doare, sa ma autocompatimesc...ar dura ore.
Desi nu pare, stiu prea multe decat ar trebui, si as vrea sa nu stiu. As vrea sa nu fi facut sau auzit multe lucruri. Regret! Ce bine ar fi daca n-as baga in seama toate gurile rele...sa fiu eu, eu si cu mine, macar pentru cateva clipe. Dar cu ce pret? Un zambet costa zeci de lacrimi...prea scump.
Daca as putea sa-mi exprim toate sentimentele, privind societatea de azi, prin cuvinte...as cauta in dictionar la litera "n" : neintelegere, negru.
Daca ar fi sa le exprim prin pictura sau fotografie, ele ar reprezenta natura moarta, culori sterse...palide.
Stau si ma gandesc la mine.Pur si simplu. Stau si ma gandesc la altii, sa observ cu ce gresesc in societate, sa ma schimb...poate, sa scap de asa zisele..."fite". Dar cum? De fiecare data o dau in bara, cand imi exprim direct sau indirect parerile si sentimentele, cand spun :"Nu-mi place.", "Nu vreau.",  "Nu multumesc." Sunt prea directa?Sau poate prea indirecta...?
Imi expun sincer, parerile si sentimentele, ca sa nu fiu falsa. Daca voi fi mai fatarnica, daca voi spune in loc de "Nu-mi place.", "Imi place"...va fi mai bine? Adevarul doare, si unii refuza sa-l accepte.
Poate ca gresesc eu, poate ma adresez prea nepoliticos, neobrazat, celor din jur.
Stau aici...la biroul meu, si-mi scriu dialogul cu mine insami, in speranta ca voi intelege tot ce ma inconjoara, si ca imi voi da seama cat de grea este viata, si cat va trebui sa muncesc pentru a trai asa cum imi doresc.

A lazy morning

Dimineata aceasta a fost cea mai lenesa dintre toate. M-am trezit aproape de ora 10:00, neputand nici sa ma ridic din pat din cauza oboselii. Am sesizat ca mama nu este acasa si am dat fuga (cu viteza melcului), in bucatarie, sa-mi prepar micul dejun. Spre bucuria mea, am gasit pe masa o prajitura calda, proaspat scoasa din cuptor (mama a facut-o inainte sa plece), si un corn cu mac, adus de dimineata de la patiserie.
Cred ca nu rezistam mult timp daca nu imi faceam o cafea (nu ca m-as lauda, dar stiu sa fac cafeaua destul de buna:D ).Apoi m-a sunat Anda...si am vorbit cateva minute la telefon.
Cu tot cu cafeaua bauta, tot imi era somn, asa ca m-am pus in pat si am dormit muuult  si bine.:) Cam pana la ora 14:00, cand m-am schimbat de pijamale.:|
Acum este ora 23:10. Nu pot dormi.Am din nou insomnie...si un chef nebun de curatenie. Doar ca pacat ca am facut-o deja. Cred ca iarasi voi adormi la ore mici.:|

Profit de insomnie si citesc cartea "Un yankeu la curtea regelui Arthur", de Mark Twain :D

"Am fost medic la Auschwitz"

"Un scurt rezumat la cartea Dr. Nyiszli Miklos: Am fost medic la Auschwitz. Laboratorul şi crematoriile dr-ului Mengele. Dr. Nyiszli Miklos a fost un medic orădean, de origine evreu, care a fost dus în lagărul de la Auschwitz în octombrie 1944, împreună cu soţia şi fiica lui…

Dr. Nyiszli Miklos a descoperit la Auschwitz una dintre cele mai josnice secrete ale ştiintei medicale din cel de-al III-lea Reich. La Auschwitz oamenii nu au murit numai prin gaze, ci şi prin cloroform injectat direct în inimă. Dacă doctorul Mengele ar avea o vagă bănuială despre ce secrete deţinea medicul deţinut l-ar fi omorât la comandă şi zece medici de la sectorul politic SS constatau foarte repede decesul…[...]"

“Ce dramă cumplită a poporului lui Israel, care tocmai mie, medic evreu, să-mi fie rezervat destinul de-a fi obligat să le fac examen clinic minuţios înainte de a fi asasinaţi şi apoi să fac autopsia trupurilor lor încă nepătrunse de răceala morţii. Trăiesc cu atâta patimă ironia poporului meu, încât nervii mei încordaţi de neputinţa unei reparaţii ma duc în pragul nebuniei. Cine oare a năpustit poporului meu nefericit să poarte acest destin cumplit? Dumnezeu?! Chiar şi El l-ar fi găsit supradimensionat şi s-ar fi ascuns de ruşine.”

Dr. Nyiszli Miklos

Dr. Nyiszli Miklos (n. 17 iunie 1901, Şimleul Silvaniei – d. 5 mai 1956, Oradea)



                         De ceva timp caut cartea asta. Nu o gasesc nicaieri in Radauti.:( Daca cineva stie de unde o pot cumpara, sau imprumuta, spuneti-mi va rog. :o3. 

Apus de sentimente

Dimineata. Soarele isi face aparitia. E momentul rasaritului, insa paradoxal, pentru ei venise apusul.
Patul e nefacut, la fel si canapeaua. Dar de ce si canapeaua? Cateva bibelouri sunt aruncate prin casa, unele sparte, carti scoase din biblioteca, si o masa rasturnata. Toate sunt urme...urme ale serii ce abia a trecut.
Ea isi bea cafeaua amara, asemenea sufletului ei.. El isi fumeaza gandurile ravasite ce ii detelioreaza sufletul, pe mansarda. Amandoi se gandesc la noaptea trecuta, la evenientele ce i-au bulversat. Ea se gandeste la viata ei...la ce s-a intamplat, la ce se va intampla, la cum a plecat.Refuza sa creada ca a parasit-o definitiv.
El...el incearca sa nu se gandeasca, incearca sa uite, insa nu poate.Crede ca va trece peste, crede ca intr-o zi, ea va da pagina si va uita, sau mai bine, ea ar rupe pagina...o pagina din cartea vietii ei.
Curaj? Da...doar ca lipseste initiativa.
Pune mana pe telefon. Incearca sa il sune, insa nu reuseste sa apese pe butonul "call". Nu poate.Renunta. Se intinde pe canapeaua unde a dormit el, care e nefacuta.Pune capul pe perna...si inspira mirosul parfumului pe care il foloseste mereu, playboy....mirosul lui.Ametita de amintiri, inchide ochii si doarme, cu telefonul in mana...adoarme gandindu-se unde este acum, si ce face.
El e la o cafenea. Ia micul dejun, bea o cafea si fumeaza un kent menthol.Era deja obisnuit...fuma mereu kent menthol, in speranta ca iubita lui nu va sesiza mirosul de tutun...ii promisese ca se lasa...multe i-a promis, dar asta era odata.
La inceput totul era frumos, se iubeau, tineau unul la altul. Nici pompierii, daca incercau, nu puteau stinge flacara din sufletul lor. Dragostea pentru ei se asemana cu un trandafir rosu, cu multi spini, care contineau multe aventuri.Acum trandafirul s-a ofilit...acum trandafirul s-a facut cenusa.
Ii trimite mesaj. Un zdranganit puternic o trezeste. Telefonul. message:"Imi cer scuze.Am fost un prost. Nu te-as minti niciodata, si nu te-as inlocui cu alta.Inca te iubesc" Ea da ochii peste cap. Avea probe clare. De ce minte? Nu i-a oferit destule?
Nervoasa. ii raspunde: "Ceea ce pentru tine a foat doar un joc, pentru mine a fost viata. Insa acum acest joc s-a terminat. Voi rupe paginile acestea din viata mea, si voi incepe un nou capitol...un capitol din care tu nu mai faci parte."

Acum se simte libera. Libera si increzatoare. Acum trandafirul s-a facut cenusa, iar sentimentele au apus pentru totdeauna.

Infidel

Nu e enervant, ca de fiecare data, cand o fata are un prieten (saraca atat l-a rabdat si  l-a asteptat)...nu-i pacat sa vina altul sa-i puna bete-n roate?
Asta nu am s-o inteleg niciodata. De ce baieti? Daca o fata are prieten...de ce mai insistati si voi? Credeti ca faceti bine daca-i despartiti?
Sincer mi-e scarba de asa persoane. Care-si baga nasul unde nu le fierbe oala. Si mai spun si minciuni pe langa asta...ca poate asa da Domnul sa se certe x cu y si sa se desparta. Minte diabolica!Asta urasc eu cu desavarsire. Cum am mai zis...mi-e scarba de asa persoane.
Si as mai aminti un anumit aspect, tot legat de ce am spus mai sus: INFIDELITATE. La ce va trebuie?

Eram acum cateva zile in oras, la cumparaturi, si un tinar cuplu se plimba. Tipul, era de mana cu iubita sa. Una "sexy" trece pe langa ei, iar baiatul intoarce capul si se uita luuuuuung la ea. Fata,  vazand tot,il intreba nedumerita: "Unde te uiti?". El:"Nu...ma uitam in vitrina.".
Acel baiat nu a observat, insa fetei ii venea sa planga. Pe langa ca da dovada de infidelitate, mai o si  minte. Mi s-a facut mila de ea. Imi vedea sa-l iau pe ticalos in particular si sa vorbesc cu el...dar ce rost avea?
Voi baietilor...nu stiti cat sufera o fata.Nu stiti, si nu va pasa. Nu va pasa daca aceasta are deja prieten, daca ea va place sau nu, voi vreti sa fie a voastra. Si apoi o tratati ca pe o papusa barbie...pe care o pastrati pana ce va plictisiti, apoi o aruncati, uzata.
Macar daca tot te uiti dupa alta..si ai deja pe cineva, spune-i biete fete ca ti-ai gasit o alta prietena. Sa nu-si mai faca sperante. Oricum...minciuna are picioare scurte, si se afla tot.

Virtual ♥

Cred ca multe, sau multi dintre voi va impartasiti sentimentele pe mess, prin mesaje, telefon, etc.
Ce e cu voi? Nu mai aveti demnitate? Nu mai puteti spune un simplu "te iubesc." fata in fata? Chiar asa fricosi sunteti?
Ce rost are sa vezi un simplu "te iubesc" pe un ecran virtual? Automat, vrei sau nu vrei, te gandesti la ce fata face tipul, sau tipa, cand iti spune...de fapt scrie asta pe mess. Care este reactia persoanei respective? Rade? Se emotioneaza? Se bucura? Ii e indiferent? N-ai de unde stii.
Eu m-am saturat sa-i aud pe altii, sau sa cred chiar eu, in relatii virtuale de genul asta. Ganditi-va la stramosii nostrii. Aveau ei messenger sau telefoane sa-si marturiseasca dragostea unul fata de celalalt? Si totusi..se iubeau. Si relatia lor dura mult mai mult.
Prin relatiile virtuale ne pierdem increderea in persoana iubita. Nu o mai simtim aproape. Ti-e dor de vocea lui, sau a ei...la un timp te si enerveaza! :))
Pentru asta trebuie curaj si sinceritate. Degeaba o, sau il iubesti, daca nu-i spui asta fata in fata.
Dar mai intai...trebuie sa faci diferenta intre "a iubi" si "a placea". Nu imediat ce vezi o tipa frumoasa, sau un tip frumos, ii spui ca-l iubesti, si nu oricum, ci pe mess. Si cand va intalniti ce faceti? Va uitati la fata/baiat, nu vorbiti nimic,sunteti extrem de reci, nu stati unul in preajma celuilalt... de parca nimic nu s-ar fi intamplat, de parca nu v-ati spus ore intregi pe mess "te iubesc", de parca nu te-a intrebat pe mess "vrei sa fi prietena mea?".  E o prostie!Credeti ca o fata apreciaza asta?
Invatati sa iubiti, invatati sa spuneti ca iubiti!Invatati sa vorbiti! E atat de greu? :)

I don't wanna miss a thing

Aerosmith - I don`t wanna miss a thing ♥

Aş putea să rămân treaz doar ca să te aud respirând.
De ce zâmbeşti când dormi?
De ce eşti departe când visezi?
Aş putea să-mi trăiesc viaţa în această dulce predare
Aş putea rătăci în această clipă pentru totdeauna.

Ref. Nu vreau să-mi închid ochii!
Nu vreau să adorm, că mi-e dor de tine şi nu vreau să ratez nimic.
Chiar şi când visez despre tine, cel mai frumos vis nu-i de ajuns, că mi-e dor de tine, şi nu vreau
să ratez nimic.

Sunt lângă tine simţind bătăile tale de inimă.
Şi mă gândesc oare ce visezi? Oare pe mine mă vezi?
Atunci îţi sărut ochii şi mulţumesc lui Dumnezeu că suntem împreună!
Vreau doar să stau cu tine din acest moment pentru totdeauna! Totdeauna! Pentru totdeauna!

Ref:

Nu vreau să ratez un zâmbet! Nu vreau să ratez un sărut!
Vreau doar să fiu cu tine! Aici cu tine!
Vreau doar să te am aproape, să-ţi simt inima aproape de a mea.
Şi doar să stau aici cu tine dïn acest moment pentru totdeauna!
Yeah! Yeah! Yeah! Yeah! Yeaaah!

Ref: x3

                                                                                       (cu ded.♥)

Respir ganduri

Apar momente de o liniste tulburatoare. O liniste in care parca nici eu nu mai exist.
Acele momente le iubesc. Le iubesc pentru ca pot sa respir putin, sa uit de agitatia si aglomeratia vietii atunci pot...pot sa respir ganduri.
Sunt momente in viata care vin asemenea primaverii...nepasatoare. Si sunt momente si sentimente care vin asemenea iernii, in mijlocul primaverii: dragostea.
Sunt momente in viata, care vin...vin prea brusc. Si ne trezim dintr-o data, altfel. Ne trezim atunci cand nu mai suntem noi, ne trezim prea tarziu.
Uneori sunt momente cand fericirea ne ia prin surprindere...sau poate tristetea si necazurile?
In  acele momente ma retrag, respir si gandesc.Stau pana in miez de noapte, uitandu-ma la cerul impanzit de stele mici, ce sclipesc ca niste tinte de argint.Respir ganduri. Ganduri ce zboara pe aripile pasarilor calatoare, ce zboara pe toate meleagurile lumii si ale vietii.
Stam mereu si asteptam momentul potrivit care parca nu se mai iveste.Asa suntem noi: hoinari prin viata, fara sa simtim. Toti suntem frumosi...insa frumusetea noastra e bine impachetata intr-o hartie stralucitoare de minciuna si falsitate.Nu iubim, nu ajutam, nu ne rugam.Dar unde mergem?Unde vrem sa ajungem? Traind asa, nu vom evolua. Si cand ne vom da seama de aceasta, ne va parea rau, insa in zadar...
E greu sa traiesti. Greu, insa frumos. Eu iubesc viata ca pe orice floare. si imi masor fiecare gand ca pe orice prieten. Dar uneori sunt momente cand ne intrebam pentru cine traim,  ce rost avem in lume. Raspunsul e simplu: traim pentru noi. Traieste pentru tine. Iubeste pentru tine. Gandeste pentru tine, si ajuta-i si pe altii cu gandurile tale.Haideti sa dam jos hartia lucioasa de minciuna si falsitate, si sa fim NOI, macar pentru cateva clipe. Sa ne simtim sufletul usor cateva momente.